Despre legea 4, legea Mitică sau legea ultraşilor

Personal, mă bucură nespus faptul că, odată cu protestele de stradă din ultima vreme, lumea a început să discute despre suporterii echipelor de fotbal şi despre nemulţumirile lor legate de legea 4/2008, cunoscută şi sub numele de legea lui Mitică. Ultima denumire e mai adecvată pentru a cuprinde în ea suma de aberaţii juridice ori logice şi texte cumplit de neconstituţionale însumate în această lege, adoptată şi modificată după metoda Mitică.

Înainte de a lua la rând dispoziţiile acestei legi, trebuie să plec de la o constatare personală în care cred cu tărie. Până foarte recent singura societate civilă din România era reprezentată de câteva mii de suporteri – ultraşi, ca să folosesc cuvântul la modă  şi ca să nu îi confundăm cu mâncătorii de seminţe de pe stadioane şi cu cei care sunt suporteri doar la televizor. Asta s-a văzut cu exactitate şi cu ocazia protestelor de acum, când 200 de utraşi s-au articulat mai bine decât tonele de ong-uri intelectuale care se bat cu cărămida în pieptul societăţii civile. Toate aceste asociaţii, fundaţii şi societăţi care se bat pe finanţări pentru proiecte aiuristice nu au fost în stare să spună nici 10% din ceea ce au spus huliganii din peluze. Până recent, ani de zile singurele mesaje de protest împotriva a orice au fost afişate sau strigate pe stadioane. Unii or să acuze violenţa unora dintre mesaje sau manifestări, inclusiv cea de pe străzile din Bucureşti, dar ca să faci omletă mai trebuie să spargi şi nişte ouă. Cu dansul pinguinului, berete roşii şi pensionari necăjiţi nu o să te bage nimeni în seamă, iar un pumn în masă este de regulă mai convingător decât de o floare atunci când ceri ceva de la cei care te reprezintă. În plus, ca să fim serioşi, ceea ce s-a întâmplat nu sunt chiar violenţe. Copiind o glumă citită pe net, ceea ce au făcut violenţii huligani români este la nivelul unei grecoaice divorţate, cu trei copii care o rămas fără ţigări….

Bun, revenind la legea Mitică sunt câteva puncte asupra cărora orice om fără loc gol între urechi ar trebui să mediteze serios. Le iau pe rând, oarecum aleatoriu şi fără pretenţia de a le epuiza acum, urmând probabil să mai revin.

1. Legea Mitică instituie una dintre cele mai grave forme de cenzură posibilă. Potrivit legii, orice mesaj ce urmează să fie afişat pe un stadion trebuie să treacă de ochiul vigilent al unui jandarm care poate decide interzicerea afişării lui, dacă de la înălţimea caşchetei lui hotăreşte că mesajul incită la violenţă, ură sau este injurios. Oamenii de bine ar spune că aşa şi trebuie ca să nu mai afişeze ăia tot felul de spurcăciuni pe stadioane. Oare? În primul rând, potrivit Constituţiei, cenzura de orice fel este interzisă. Interzisă. În niciun alt domeniu al vieţii în România nu mai există aşa ceva.  Sigur, nu e normal să fie afişate mesaje insultătoare sau violente sau care lezează societatea în vreun fel, dar asta nu înseamnă că un jandarm poate să îmi interzică să intru cu el la meci. Asta înseamnă că, dacă afişez un astfel de mesaj, pot fi sancţionat contravenţional sau penal, în urma unei proceduri în care ajung la un judecător. Un mesaj de genul “m… X” nu are ce căuta pe un stadion, dar asta se face prin sancţionarea celui sau celor care le afişează. La televizor nu stă CNA-ul să aprobe ce urmează să se debiteze prin emisiuni, ci, dacă s-a debitat ceva aiurea, postul tv va fi sancţionat. În ziare poţi publica orice, că nu te sancţionează nimeni, dacă nu te dă în judecată cineva. Pe net poţi scrie orice, fără să te cenzureze un jandarm înainte. Atunci, pe stadioane de ce o face? Unde e interdicţia cenzurii?

2. Legea Mitică stabileşte sancțiune complementară în caz de încălcare a dispoziţiilor din lege interdicția de a mai participa la evenimente sportive. Sancțiunea o aplică zeul de la jandarmerie. Potrivit legii, plângerea contravenţională împotriva procesului verbal de contravenţie nu suspendă aplicarea sancțiunii complementare. Asta e aberant din mai multe motive. În primul rând, aştept să îmi explice şi mie cineva cum dracu se poate suspenda aplicarea sancţiunii principale – amenda – şi nu se suspendă sancţiunea complementară. În al doilea rând, caracterul suspensiv al plângerii contravenţionale decurge din faptul că nu putem să avem încredere într-un poliţist, agent al executivului, predispus la abuzuri. De aceea, dacă îmi ia unu’ permisul pentru că am depăşit pe linie continuă şi contest procesul verbal de contravenţie, măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce se suspendă şi am dreptul să conduc până la data la care se pronunţă instanţa de judecată. Chiar şi în cazul infracţiunilor se întâmplă la fel. Dacă depăşesc pe linie continuă şi omor doi oameni, am dreptul să conduc până când voi fi condamnat. În schimb, dacă înjur pe un stadion şi un jandarm îmi dă interdicţie, nu am dreptul să intru la meciuri, chiar dacă atac procesul verbal de contravenţie. În condiţiile în care termenele de judecată în materie contravenţională sunt de peste şase luni în imensa parte a cazurilor sancţiunea complementară încetează înainte ca instanţa să se pronunţe pe plângerea contravenţională. Mai este ăsta acces la justiţie? Este jandarmul garantul imparţialităţii, independenţei, cunoaşterii legii şi a corectitudini în România? Să fim serioşi….

3. Am vorbit mai sus despre interdicţie. Hai să vedem pentru ce fapte grave şi antisociale îmi poate da un jandarm o astfel de interdicţie. Iau nişte exemple la întâmplare. Iei interdicţie dacă pătrunzi în incinta arenei sportive în stare de ebrietate. Dincolo de faptul că în state mai normale la cap pe stadioane poţi să bei o bere, e aberant. Adică, pot să mă duc beat în cârciumă, pe stradă, în clădirea primăriei sau la o emisiune tv, fără să risc să mi se interzică să mai intru acolo, dar la meci nu pot să mă duc beat că risc să nu mai văd stadionul 6 luni. Vin şi eu şi întreb: câte incidente din cauza alcoolului s-au produs pe stadioane? O calculat cineva, ca să ştim de ce fapta e atât de gravă? De ce nu interzicem dreptul omului de a mai circula pe tren pentru 6 luni, dacă îl prindem beat în tren? Sau în cinematografe ori în alimentare. De ce, dacă este unul beat în gară, nu primeşte interdicţie de a mai intra în gară 6 luni? Pentru că e stupid, de aia. În schimb, pe stadioane, e voie. Şi toate astea le stabileşte după miros jandarmul, care te citeşte că eşti beat folosind experienţa sa, că altfel nu are cum. Sau, dacă e supărat pe tine, poate să scrie că eşti beat şi şase luni te uiţi la meciuri la tv. La fel se sancţionează şi încercarea de a introduce alcool pe stadioane, alcoliştii dracu… Apoi, rişti aceeaşi sancţiune dacă refuzi să prezinţi actele de identitate sau biletul la meci la cererea justificată a forţelor de ordine. Ce dracu e aia cerere justificată? Şi, dacă mă întreabă nenea de intrare de bilet şi eu îi spun că nu am, sigur că nu o să mă lase să intru, dar de ce să primesc interdicţie? Nu mai continui cu toate că sunt prea stupide, se poate consulta cu încredere legea care stabileşte în cârca ăluia care vrea să meargă la meci mai multe obligaţii decât are călătorul cu avionul în SUA.

4. Torţele sunt subiect special. Potrivit ultimelor modificări ale legii lui Mitică, sancţiunile pentru deţinerea ori folosirea unei torţe sunt penale. La propriu şi la figurat. Ele sunt mai mari decât pentru deţinerea unor categorii de arme. Dar hai să facem abstracţie de severitatea pedepsei. De ce legea penală interzice torţele? Io la şcoală am învăţat că societatea crează infracţiuni pentru a se proteja de anumite acte care o pot aduce o atingere serioasă valorilor pe care legea penală le protejează. Din ştiinţa mea, până acum în ultimii 10 ani de când se folosesc torţele pentru a colora mai frumos un stadion, au fost maxim 10 persoane vătămate ca urmare a acestora. Plus vreo trei mici incendii. Nu am o statistică, dar cred că mai multe persoane au fost vătămate prin folosirea unor acizi pentru decolorarea părului şi nu am auzit să fie interzise aceste substanţe şi nici să te duci la puşcărie ani grei pentru asta. Sunt mult mai multe persoane vătămate de petardele şi artificiile de Revelion, dar nu mergi la puşcărie dacă dai cu artificii în spatele blocului. Însă, dacă dai pe stadion, te mănâncă puşcăria. Destul de logic, nu? Pe de altă parte, dacă cineva foloseşte torţa pe post de armă şi răneşte pe altcineva, nu cumva avem deja norme penale care sancţionează aceste fapte? Ca dacă ne apucăm să interzicem folosirea tuturor obiectelor care au fost folosite de 10 ori în 10 ani pe post de armă, ar trebui să interzicem prea multe….

5. Alte pedepse aberante apr pentru tot felul de acte complet lipsite de importanţă. O înjurătură pe stadion este de sute ori mai gravă decât oriunde altunde, după legea lui Mitică. A intra pe terenul de joc este echivalent cu puşcăria. Sigur, nu e frumos să intri pe teren, dar asta e faptă penală????? Nu e frumos nici să traversezi prin loc nepermis şi uneori se produc accidente grave din cauza asta, dar nu mergi la puşcărie pentru că ai traversat aiurea. Şi nici nu ţi se interzice să mai intri pe strada cu pricina timp de doi ani. Pentru că un ultras din ăsta periculos o dat un pumn unui fotbalist, s-o ajuns la concluzia că intratul pe teren este extrem de periculos. Păi, ar trebui să sancţionăm penal şi intratul în discoteci, pentru că se dau mai mulţi pumni acolo decât pe stadioane. Plus că mă tem că dacă unul îi dă altuia un pumn în cap într-o discotecă nu este arestat cu entuziasm.

6. Despre obligarea celor cu interdicţii de a merge la poliţie în timpul meciurilor, nici nu mai povestesc, că până şi Guvernul a scris un punct de vedere în care susţine că e neconstituţional aşa ceva. Potrivit Constituţiei, o persoană poate fi privată de libertate numai prin decizia unui judecător şi numai dacă a comis infracţiuni. Nu e cazul. Nici nu mai intru în alte detalii, că nu are rost.

Punctele astea pot continua şi vor continua. În curând sper să pot produce şi un material ştiinţific despre această lege aberantă şi nu simple postări pe un blog. Ceea ce mi se pare mai grav nu sunt însă tâmpeniile din lege. În fond, un text scris de jandarmi şi de un fost conducător de club al Securităţii nici nu putea să arate altfel. Ceea ce este îngrijorător este unanimitatea cu care Parlamentul a acceptat asta. Tăcerea completă a intelectualei societăţi civile, a ONG-urilor de protecţia a drepturilor fundamentale. Deciziile Curţi Constituţionale, mai atentă la drepturile fundamentale ale căinilor decât la cele ale oamenilor. Isteria fericită a presei sportive privind această lege. Acceptarea fără discuţi de masele largi de oameni, care nu pricep în ruptul capului că limitarea unor drepturi ale unor persoane este primul pas spre o societate în care un jandarm o să ne spună ce avem voie să facem şi ce nu. Dragi jurnalişti, cum ar fi ca la intrarea în fiecare redacţie să fie un teştos care să aprobe tot ce vreţi să scrieţi, care să vă controleze să nu aveţi la voi alcool, sticle de suc, umbrele, ruj sau brichete? Cum ar fi avem aşa ceva la fiecare miting autorizat? Cum ar fi iei amendă în autobuz dacă nu te aşezi pe locul înscris pe bilet? Cum ar fi nu mai ai dreptul să călătoreşti cu avionul 6 luni dacă bei o votcă? Cum ar fi să mergi la puşcărie dacă te sui pe scenă la un concert? Cum ar fi să nu mai ai voie să scrii 2 ani dacă publici un articol în care scrii un articol în care spui că jandarmii sunt de rahat? Cum ar fi?

Leave a Reply